Scriptura si traditia
In timp ce ochii-i alunecau printre randuri, simtea ca de fapt intreaga-i fiinta este prinsa intr-un derapaj incontrolabil. Sentimente acute de jena tasneau din adancul sufletului lui, iar mintea lui parea bulversata de atacul frontal ideologic care tocmai incepuse. In mod spontan, in interiorul sau s-a declansat o reactie defensiva, manifestata printr-o repulsie agresiva fata de informatia pe care o primea. Intreg sistemul a luat masuri pentru contracararea acestui raid nedorit: Creierul procesa cu repeziciune in cautare de argumente de orice natura, logice sau ilogice, personale sau auzite de la altii, plauzibile sau puerile, care sa confrunte problema sau doar sa o devieze. Amintirile erau rascolite haotic in cautarea unui punct de reper, unei radacini de care sa se agate ad limito pentru a evita caderea in gol, sau pentru a prelungi agonia si odata cu ea firul sperantei. Cu tot arsenalul scos la iveala acest suvoi parea de nestavilit. Simtea ca scriitorul acelor cuvinte a intrat cu bocancii noroiosi in cele mai imaculate si intime unghere ale vietii lui. Parca tot ceea ce in cursul vietii sale a fost ridicat la rang de cinste si sanctificat acum era hulit si pangarit fara nici o retinere. Dar cu cat privea cu mai multa atentie, realiza din ce in ce mai mult ca nu avea in fata nici mai mult nici mai putin decat adevarul!. Un adevar care i parea monstruos. Se infatisa in ochii sai in imaginea aceasta pentru ca era prima oara cand il vedea decosmetizat, neindulcit, in forma lui cea mai pura, gol golut. Stupefiat, socat, in disperare a inceput sa dezbrace demnitatea, coerenta, integritatea intelectuala, logica, rand pe rand, vesmant dupa vesmant, descoperindu-si propria goliciune si incercand sa imbrace adevarul. Sa-l faca sa se asemene cu adevarul prezentat de parintii lui, liderii spirituali, impartasit de toti cei dragi ai sai. Dar o remuscare cruda ii invada in mod progresiv intraga fiinta. Avea in fata imaginea dorita dar se simtea gol si vinovat. Stia ca orice accesoriu vestimentar adaugat adevarului ii modifica structura , orice bratara la mana adevarului il face un nonadevar sau mai exact o minciuna. O dilema sfasietoare-i statea inainte: sa imbratiseze adevarul si astfel sa se intoarca impotriva a tot ce-i dictau sentimentele nostalgice, sau sa modifice genetic ADN-ul adevarului si printr-un compromis perfid sa-si anestezieze constiinta si ratiunea. Dar oare sedativul pentru constiinta si ratiune nu era acela care-i seda intreaga fiinta? Oare nu devenea el o leguma in domeniul spiritualului? Oare o viata fara adevar se mai putea numi viata?
La rascrucea aceasta decisiva, citindu-i confuzia pe chip, un batran carunt cu umerii plecati parca sub greutatea intelepciunii i-a dat un sfat, linistindu-l cu oportunitatea de a alege adevarul si traditia , fara compromis spunea el printr-o sinteza. Ele pot merge mana in mana avand aceeasi autoritate, ambele fiind sfinte si datatoare de mantuire amandoua. S-au angajat intr-o discutie in care depozitarul intelepciunii, -caci aceasta era imginea de sine pe care dorea sa o proiecteze– incerca sa inradacineze adanci idei in mintea proaspatului invatacel. Traditia si adevarul nu se contrazic spunea el ci se completeaza. De pilda daca vei cerceta traditia o vei gasi presarata cu adevaruri, astfel intr-un chip misterios adevarul si traditia se coreleaza reciproc. In traditie exista adevar concluziona el. Se asternu o tacere mormantala, aceea tacere in care poti auzi chiar sangele curgand prin vene. Tacerea devenea tot mai apasatoare si revendica o opinie din partea tanarului, care in cele din urma rupse tacerea sfios: -Dar in ”adevar” exista traditie?, o intrebare pe care batranul o considera cam impertinenta. Dar inainte de a putea riposta, tanarul relua: - Si cum pot fi doua autoritati ambele sfinte si datatoare de mantuire amandoua? Nu contrazice oare ce a zis mantuitorul: Ca nimeni nu poate sluji la doi stapani fara sa fie impartial.Cum as putea sa respect in mod egal si adevarul si traditia? E ca si cum ai avea un popor cu 2 regi, un meci cu 2 arbitri centrali, un mercedes cu 2 soferi la volan sau un proces cu 2 judecatori. Nu e adevarul suficient sa-mi desactuseze sufletul? Si daca adevarul este incomplet mai este el adevar? Un adevar dependent de carja traditiei poate oare sa ma scoata din mocirla in care ma zbat? Daca asa arata adevarul prefer sa-l scuip in fata si sa imbratisez minciuna... Se opri in cele din urma din dezlantuitul discurs...
VA URMA
